Parlamentare si Ne: Instituții Europene

INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de:
- Parlamentul European, care reprezinta cetatenii UE si este ales direct de ei;
- Consiliul European/ Consiliul Uniunii Europene, care reprezinta statele membre;
- Comisia Europeana, care cauta sa promoveze si sa apere interesele Uniunii, ca entitate aparte;
Alte institutii cu rol important in functionarea UE sint.
- Curtea Europeana de Justitie (impreuna cu Tribunalul Primei Instante);
- Curtea de Conturi;
- Ombudsmanul European (Avocatul Poporului), care examineaza plingerile persoanelor fizice si juridice europene contra institutiilor si organelor Uniunii Europene;
Activitatea acestor institutii este sustinuta de catre numeroase organisme europene, au un rol consultativ in procesul de luare a deciziilor. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- Comitetul Economic si Social (CES) (activitatile acestuia sunt limitate la Comunitatea Europeana si Comunitatea Europeana de Energie Atomica);
- Comitetul Regiunilor (CoR);
- Europol;
- Eurojust;

Vezi și

Institutiile financiare sint reprezentate de:
- Banca Europeana de Investitii (BEI) (activitatile sale sunt limitate la Comunitatea Europeana) care sprijina implementarea politicilor UE, alaturi de Fondurile Structurale si de programele comunitare;
- Banca Central Europeana, creata in scopul sprijinirii uniunii economice si monetare;
Institutiile Uniunii Europene sunt intercorelate si complementare: Parlamentul reprezinta garantul democratiei in UE; Consiliul, in care statele membre sunt reprezentate la nivel de ministri sau, in cazul Consiliului European, la nivelul sefilor de state si de guverne detin puterea de decizie; Comisia, cu rol de aparator al tratatelor, dispune de puteri de initiativa legislativa si executive; Curtea de Justitie, solutioneaza problemele de drept si vegheaza asupra respectarii tratatelor; Curtea de Conturi, care controleaza aspectul financiar al activitatii institutiilor comunitare; organisme consultative, care exprima interese economice, sociale si regionale.
Aceste institutii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflecta evolutia in timp a structurii unionale europene si trec in prezent printr-un proces de reforma generat de extinderea Uniunii cu zece state in 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) si cu alte doua in 2007
Personalul tuturor institutiilor UE formeaza un serviciu de functionari europeni, independent de guvernele statelor membre.
Limbile principale de lucru sunt engleza si franceza, dar la toate intalnirile oficiale se asigura traducerea in si din toate cele douazeci limbi oficiale (daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola, suedeza, ceha, slovena, estona, letona, lituaniana, ungara, slovaca, malteza, poloneza).
De asemenea, toate documentele oficiale sunt traduse si tiparite in aceste douazeci limbi.

(Sursa: "Manualul programului de instruire in tematica UE", InWent, IEP, 2004)

Consiliul European

Consiliul European a fost înființat ca un organism informal în anul 1961 și a devenit una din cele 7 instituții oficiale ale Uniunii Europene în 2009, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale fără a exercita funcții legislative.

Consiliul European reunește șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE), președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Consiliul European se reunește de două ori pe semestru (sub forma unor summit-uri) la convocarea președintelui său (Articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană), iar când situația o impune, președintele poate convoca o reuniune extraordinară a Consiliului European.

În ceea ce privește luarea deciziilor, Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel.

Președintele Consiliului European este ales cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului său o singură dată. Președintele actual este Donald Tusk, care și-a început mandatul la data de 1 decembrie 2014.

Comisia Europeană

Comisia Europeană, care reprezintă executivul Uniunii, promovează interesul general al Uniunii Europene și ia inițiativele corespunzătoare în acest scop. Mandatul său este de 5 ani. Mandatul Comisiei actuale, formată din 28 de comisari (câte unul din fiecare stat membru al UE), se va încheia la data de 31 octombrie 2019. Președintele său este Jean-Claude Juncker.

Comisia Europeană propune acte legislative pe care le înaintează Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene și se asigură că statele membre aplică în mod corect legislația europeană.

Comisia Europeană stabilește, de asemenea, obiective și priorități de acțiune pe care le prezintă în programul său de lucru anual, gestionează și pune în aplicare politicile și bugetul UE, reprezintă Uniunea pe plan extern (de exemplu, negociază acorduri comerciale între UE și alte țări terțe).

Consiliul

Consiliul Uniunii Europene exercită, împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate.

Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru. Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formațiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Un comitet al reprezentanților permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.

Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. Președinția formațiunilor Consiliului, cu excepția Consiliului Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanții statelor membre pe o perioadă de 6 luni, după un sistem de rotație egal. România va deține Președinția Consiliului în perioada iulie – decembrie 2019.

Consiliul Justiție şi Afaceri Interne

Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) este una dintre cele 10 formațiuni ale Consiliului și este format din miniștrii justiției și ai afacerilor interne din statele membre ale UE (participarea Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei este supusă unor condiții speciale).

De regulă, Consiliul JAI se reunește o dată la 3 luni. În cadrul său, sunt abordate aspecte legate de cooperarea judiciară și polițienească la nivelul UE. Temele cele mai frecvente care sunt abordate în cadrul sesiunilor de justiție sunt legate de cooperarea judiciară în materie civilă și penală, combaterea criminalității organizate și a formelor grave de criminalitate precum și a terorismului.

Parlamentul European

Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii și exercită rolul de co-legislator, având, împreună cu Consiliul, competența de a adopta și modifica propunerile legislative și de a adopta bugetul Uniunii. De asemenea, el supraveghează activitatea Comisiei și a celorlalte organisme europene și cooperează cu parlamentele naționale din țările UE.

Parlamentul European este alcătuit din 751 de membri, România fiind reprezentată de 32 de euro-deputați. Membrii Parlamentului European sunt aleși în mod direct de alegători în toate statele membre pentru a reprezenta interesele cetățenilor în procesul legislativ al Uniunii Europene.

Din anul 1979, deputații sunt aleși prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani, în timp ce Președintele Parlamentului European este ales pentru o perioadă de doi ani și jumătate. Președintele reprezintă Parlamentul în relațiile externe și cu celelalte instituții ale UE, supraveghează activitatea Parlamentului și a organismelor sale constitutive, precum și dezbaterile în plen, și se asigură că Regulamentul de procedură al Parlamentului este respectat.

În prezent, există 8 grupuri politice în cadrul Parlamentului European, iar numărul minim de deputați necesar pentru a constitui un grup politic este de 25.

Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în perioada 22 – 25 mai 2014.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene şi jurisprudența CJUE

Încă de la crearea sa, în 1952, misiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a garanta „respectarea legii în interpretarea și aplicarea" tratatelor. În cadrul acestei misiuni, Curtea de Justiție a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii Europene, se asigură că statele membre își îndeplinesc obligațiile rezultate din tratate și interpretează dreptul Uniunii la solicitarea instanțelor naționale.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritatea judiciară a Uniunii Europene și, în colaborare cu instanțele din statele membre, asigură aplicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, al cărei sediu este la Luxemburg, este compusă din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul (creat în 1988) și Tribunalul Funcției Publice (creat în 2004). De la crearea acestora, au fost pronunțate de către cele trei instanțe aproximativ 28.000 de hotărâri.

Jurisprudența CJUE se regăsește la pagina de internet

Remarci generale privind jurisprudența CJUE:

Începând cu hotărârea Van Gend & Loos din 1963, Curtea a introdus principiul efectului direct al dreptului comunitar în statele membre. Acesta permite cetățenilor europeni să invoce în mod direct normele juridice ale Uniunii în fața instanțelor judecătorești naționale.
În 1964, prin hotărârea Costa v. N.E.L. Curtea a introdus doctrina supremației dreptului comunitar, întemeindu-se pe specificitatea ordinii juridice comunitare, care trebuie să beneficieze de o aplicare uniformă în toate statele membre.
În 1991, prin hotărârea Francovich şi alţii, Curtea a introdus principiul răspunderii unui stat membru în privința particularilor pentru prejudiciile cauzate acestora prin încălcarea dreptului comunitar de respectivul stat. Prin urmare, cetățenii europeni dispun de o acțiune în despăgubiri împotriva statului care încalcă o normă comunitară.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT)

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) a fost înființat prin Convenția europeană pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante, care a intrat în vigoare în 1989. Convenția se bazează pe articolul 3 din “Convenția europeană pentru drepturile omului”, potrivit căruia “Nimeni nu poate fi supus torturii nici tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante”.

CPT nu este un organ de control, ci furnizează un instrument preventiv pentru protejarea persoanelor private de libertate împotriva torturii sau a altor forme de rele tratamente.

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei alege un membru pentru fiecare țară în cadrul CPT. Membrii CPT-ului sunt experți independenți şi imparțiali, cu experiență în diferite domenii, incluzând avocați, medici şi specialiști în domeniul penitenciarelor.

CPT organizează vizite la locurile de detenție pentru a evalua situația persoanelor private de libertate. Aceste locuri includ penitenciarele, centrele de reeducare, centrele de arest preventiv din cadrul poliției, centrele pentru imigranți, spitalele psihiatrice, adăposturile sociale, etc.

După fiecare vizită, CPT elaborează un raport care cuprinde starea de fapt constatată de CPT, recomandările, comentariile şi eventualele solicitări de informații la problemele expuse în raportul său.

Rapoartele vizitelor efectuate in România, precum şi alte documente privind România pot fi consultate la pagina de internet

Instituţii şi organisme

Consiliul Uniunii Europene

marți, 6 februarie 2018

Instituții Europene

Rețele de socializare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu